Cu ce o sa ne incalzim la iarna, peste 20 de ani

Nu stiu daca e cazul sa scriu pe subiect sau sa mai astept sa se limpezeasca. E vorba, evident, tot de gazoducte, dar nu numai. Precum ati vazut cu totii in ultima perioada a tot fost agitatie pe tema ‘hai sa-i dam drumul odata’, politiceste vorbind. Pentru ca de lucrat n-a aruncat nimeni nici macar o lopata de pamant pentru Nabucco.

Vreau doar sa evidentiez cateva aspecte care mie mi s-au parut demne de atentie. Si anume ca:

  1. Azerbaidjanul (unul din furnizorii Nabucco) a incheiat un acord de furnizare a gazelor naturale catre Rusia
  2. exista o intelegere similara intre Rusia si China
  3. Ucraina in continuare vrea sa revizuiasca acordul cu Rusia pe tema gazelor
  4. Rusia (Gazprom, of course, dar doar nu va imaginati ca Gazpromu’ are idei de-astea de unul singur) spune ca Romania se arata si ea interesata de South Stream
  5. Rusia inca ezita sa se arunce la gatul Iranului pe tema instalatiilor de imbogatire a uraniului, asa cum au facut ceilalti – iar Iranul este la randul sau, nu-i asa, inca unul din furnizorii Nabucco
  6. Mesajele presedintelui Obambi referitoare la amplasamentul scutului antiracheta din Europa Centrala si de Est
  7. Eliminarea Romaniei din acesta
  8. vizita lui Hillary Clinton in Rusia
  9. vizita lui Joe Biden in Romania.

Sa le luam pe rand.

1. Acordul dintre Gazprom si Azerbaidjan este, asa cum apare cam peste tot pe Internet, „a wakeup call for the US and the EU” si intr-adevar asa e. Se zice ca in textul lui sta scris ca orice potential competitor (deci, implicit, si consortiul Nabucco) al Gazprom la resursele campului Shah Deniz (despre care este vorba in poezie) „any other potential purchaser must outbid Gazprom for Stage-2 gas”. Adica sa dea mai mult. Asta insa nu e deloc nelinistitor. Un aspect FOARTE trecut cu vederea este, insa, ca „the truth is that nobody but Gazprom has made concrete proposals to Azerbaijan concerning Stage 2 so far” zice un expert in problema. Adica Europa de Vest se bate cu pumnul in piept dar nu face nimic.
Referinta: aici, plus Google pe subiect.

2. Acordul a fost semnat acum de curand, in timpul vizitei lui Putin in China. Seful Gazprom zice ca „a price formula in the potential gas contract would be based on Gazprom’s experience in gas exports and principles of international trade”, adica Gazprom poate sa puna ce pret vrea muschii lui. Pentru o China care in perioada asta are excedent bugetar, asta nu cred ca ar fi vreo problema.
Referinta: RIA NOVOSTI

Tinand cont ca intre Rusia si Azerbaidjan nu s-a specificat nici volumul de gaz tranzactionat si nici pretul ce ar trebui platit pe acest volum, putem presupune ca e vorba de intreaga productie estimata, adica aproximativ 14 miliarde de metri cubi de gaz anual, cifra pentru anul 2016. Acordul cu China presupune livrarea catre aceasta a unui total de 30 sau 38 de miliarde de metri cubi anual, in functie de traseul de transport ales. Deci Rusia ar putea, la o adica, lua tot gazul campului respectiv din Azerbaidjan si l-ar putea redirectiona catre China, adaugand pe traseu inca 16 sau 24 de miliarde de metri cubi. Din productie proprie.

3. Presedintele ucrainean ‘ce ca guvernul lui a semnat cu Rusia un acord „nepotrivit” care ar putea fi revizuit oricand. Nemultumirea ridicandu-se, evident, de la tarifele de tranzit si cele pe metrul cub. Avand in vedere ca Rusia livreaza 80% din gazul sau catre Europa prin Ucraina, asta ne aduce evident la punctul 4 de mai jos.
Referinta: RIA NOVOSTI

4. Interesul Romaniei (daca este unul real si nu inventat de catre cei care se afla in spatele acestor declaratii) apare la momentul extrem de interesant la care Bulgaria anunta ca s-ar putea retrage din South Stream. Ca respectiva conducta sa ajunga din apele teritoriale ale Turciei spre Serbia, evident ca poate trece si prin Romania. Nu stiu daca asa ceva se va intampla, dar ar fi frumos ca Romania (si nu politicienii care o conduc) sa incaseze niste sume frumusele din taxele de tranzit ale celor doua conducte.
Referinta: RIA NOVOSTI

5. Pentru acest subiect trebuie sa recunosc ca Stratfor are (in sfarsit!) o analiza foarte buna care merge si dincolo de limitele acestui subiect. Analiza este disponibila aici si ofera chiar si o perspectiva asupra motivului pentru care Israelul nu ar trebui (si nu o va face) sa atace Iranul de capul lui. Iar, revenind, Rusia pare a fi de lunga vreme daca nu aliatul macar suporterul Iranului.
Referinte: The Washington Note, Stratfor, Right Side News

6. Retragerea, „regandirea” scutului antiracheta (BMD system, ballistic missile defense system) este, nu-i asa, o concesie facuta Rusiei pentru a o putea convinge, daca nu sa renunte la a sustine Iranul macar sa accepte si sa se alieze impunerii de sanctiuni economice acestuia, pentru a-l determina sa renunte la programul nuclear.
Referinta: Right Side News

7. Romania nu pare a fi fost niciodata in carti pentru BMD. Cred ca aparitia Romaniei in lista tarilor din Europa de Est incluse in scut e pur si simplu o inventie a politicienilor romani. Inventie demontata de toata lumea, de aia nici nu mai constituie un subiect pentru nimeni in tara noastra.
Referinte: Right Side News, Stratfor, Spacewar

8. Asa cum aminteste si Carnegie Moscow Center, cel mai important subiect al agendei vizitei lui Hillary Clinton in Rusia a fost discutia referitoare la ambitiile nucleare ale Iranului. Pentru o descriere detaliata vezi interviul lui James F. Collins, fost ambasador la Moscova, disponibil aici sau aici.
Chiar daca pe aceasta agenda se afla si drepturile omului, in timpul vizitei sale in Rusia, Hillary Clinton s-a dus hodoronc – tronc sa viziteze Tatarstanul. De ce tocmai acolo? Ce se ascunde in spatele acestei vizite deghizate, aparent, in ceva legat de cate drepturi are omul din Kazan? Ramane de vazut.
Referinta: Carnegie Moscow Center

9. Din punctul asta de vedere, vizita lui Joe Biden in Romania a fost una pur de politete. Daca pentru Cehia si Polonia a avut niste scopuri clare, Romania a fost vizitata, in cel mai bun caz, ca sa nu se supere. Chiar si o atare dovada de atentie e ceva. Omul a venit sa ne multumeasca pentru trupele din Afganistan si atat.
Referinte: america.gov, Reuters

Acestea fiind zise, trebuie sa privim subiectul gaz in stransa legatura cu permanentul joc dintre Statele Unite si Rusia.

Pe primul palier geopolitic, alaturi de ele, se afla China. Mai nou, Iranul vrea si el tot acolo. Teama mi-e ca o sa-si castige acest loc. Pe palierul doi se afla tari precum Turcia, Israel, cele din NATO / UE (ma refer la cele din vestul, centrul, sudul Europei poate) Pe palierul trei sunt frimituristii – incepand de la Cehia incoace, noi, Ucraina, etc. Noi facem jocuri in functie de ce ne lasa cei de deasupra. Cei de deasupra se trezesc dimineata si inainte sa inceapa sa se injure ies afara si se uita din ce directie bate vantul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: