Georgiana ezitanta

Am ezitat multa vreme – si inca mai am oarece ezitari – sa scriu despre subiectul razboiului din Georgia. 

Poate pentru ca mi s-a parut mult prea evident. Poate pentru ca am asteptat sa se linisteasca lucrurile. Poate pentru ca m-a nedumerit.

Totul a pornit de la presedintele georgian.

Am vazut ca, de linistit, apele nu s-au linistit. Si e normal. Pentru ca un lucru e evident: de unde au venit, rusii nu pleaca niciodata. Sau pleaca, dar abia dupa ce trec 50 de ani.

Si acum sunt putin nedumerit. Georgia are cel putin doua zone cu probleme. Primul semn care ar fi dat de gandit, si ar fi fost un argument impotriva a ceea ce a facut presedintele georgian, a fost faptul ca Rusia dadea pasapoarte rusesti persoanelor din Abhazia. Pus la socoteala cu faptul ca tot Rusia socotea si socoteste, mai pe fata mai pe ascuns, ca Abhazia va reveni la patria mama, si ar fi fost de ajuns. Era clar ca la orice miscare gresita rusii aveau sa sara in sus.

 

Nu trebuie nici sa uitam faptul ca granita cea mai intinsa a Georgiei e cea de nord cu Rusia, evident, si nici ca Abhazia are o localizare geografica perfecta pentru a fi rupta din restul Georgiei – un colt in partea stanga sus a republicii.

Pe de alta parte, si Osetia de sud e bine „amplasata” geografic – desprinderea ei de Georgia prezinta un risc major de destramare a acesteia din urma si poate permite, la rigoare, ca rusii sa „atinga” din nou zona Nagorno-Karabah, aflata ceva mai la sud (in republica invecinata, Armenia).

 

Probabil ca presedintele georgian s-a bazat pe posibilul sprijin NATO, pe posibilele negocieri de aderare care ar fi fost atat, dar atat de aproape, pe suportul Romaniei,…

…si probabil ca a luat in calcul si ca – totusi – granita Georgiei cu Rusia este in fapt o mare „patura” care acopera o serie de revolte mocnite. O serie de posibile alte viitoare tari independente care acopera un teritoriu indeajuns de vast incat, probabil, a considerat ca Rusia nu va ajunge sa intervina rapid, din varii motive. Enumeram, de la stanga la dreapta – Karaceai – Cerchezia, Kabardino – Balkaria, Cecenia, Ingusetia si, de ce nu, Dagestan. Ca suprafata, asigura un tampon considerabil. Si multi dintre ei impotriva rusilor.

 

Si aici avem cateva posibilitati: poate s-a bazat pe vreun sprijin sub forma unor alte miscari de revolta de la nord. Poate s-a bazat pe rapiditatea, puterea si eficienta fortelor sale armate care aveau sa acopere definitiv, la timp si eficient zona pana cand rusii ar fi ajuns la frontiera, caz in care invadarea teritoriului georgian ar fi avut un cu totul alt statut.

Daca ar fi fost vorba de vreun sprijin de revolta de la nord, poate ca ar fi fost demn de observat daca toate, dar absolut toate aceste provincii ar fi pornit miscari de protest simultan. Dar riscul era destul de mare ca miscarile de protest din interiorul Georgiei sa capete un suflu nesperat tocmai din aceeasi cauza – lupta pentru independenta.

Iar sprijinul NATO era clar ca nu vine cu una cu doua, NATO fiind, in ultimii cel putin 15 ani, o organizatie politica si nicidecum militara. Si nicidecum impotriva Rusiei, asa cum fusese scopul ei initial…

 

Revenind, nu s-a intamplat nimic din cele de mai sus. Si era clar ca rusii nu au de gand sa piarda un teritoriu castigat atat de usor – si care oricum a fost al lor in ultimul secol – plin, in plus, si de petrol si gaze.

 

Stau si ma intreb, acum, daca manevra din ultimele zile cu rusii care ne vor parte a proiectului South Stream nu vine ca un fel de „recompensa” a faptului ca nu prea ne-am bagat in treaba cu Georgia dupa ce, inainte, fusesem suporteri ai aderarii Georgiei la NATO. Ramane de vazut.

Ar fi si beneficii aici, numai ca timpul va spune exact daca se va intampla sau nu. Ce e cert e ca Rusia a ramas, o iarna in plus, stapana peste resursele energetice ale intregii Europe.

Update – 30 octombrie 2008: de citit articolul asta din Pravda, editia engleza, care citeaza BBC-ul.
Update 2 – 30 octombrie 2008: Si articolul asta din Evz, editia de azi, despre South Stream. Sigur, articolul prezinta ce spun romanii. Care romani s-au intalnit cu rusii precum ilegalistii, intr-un hotel.
E interesant de urmarit atitudinea rusilor, tinand cont ca, indiferent daca ne iau parteneri sau nu, tot au nevoie de acordul Romaniei pentru trecerea cu tzeava pe platoul continental. 🙂 Sa fie oare asta motivul dragostei lor?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: